După calculele mele, există o gaură de până la 93% în catalogul Netflix.
Ceea ce e absolut imens după orice standarde. Știu că s-a mai scris despre oferta Netflix, dar nimeni (erată: a făcut și Liviu Mihai o analiză sumară) nu a încercat până acum să analizeze obiectiv și cu cifre concrete întreaga bază de date. În plus, au rămas în aer o serie întreagă de necunoscute.
De ce cea mai OK soluție legală costă 10 Euro pe lună pentru un catalog așa găunos? Cum influențează asta pirateria și ce legături are cu ofertele de streaming și drepturile de autor? Am să încerc să răspund la toate întrebările care poate ți-au trecut și ție prin cap.
Cu câteva linii de cod și niște progrămele am reușit în câteva ore să fac data mining în toată lista de filme și seriale de pe Netflix-ul românesc, cea mai mare și mai bogată platformă online de la noi (și din lume). Am corelat apoi datele cu Box-Office-ul internațional, IMDB, Rotten Tomatoes, TV.com și Metacritic pentru a analiza relativ obiectiv oferta și calitatea conținutului.
Toate datele minate și folosite le găsești integral aici, în format deschis.
Mă entuziasmasem și eu la fel de mult ca toată lumea când am aflat de lansarea Netflix. Pentru câteva momente am uitat de studiile din vest și mi-am zis că e ceva ce-o să schimbe tot jocul. Mi-am zis că e sfârșitul căutărilor nesfârșite pe torrenți, site-urilor pirat de streaming și tot ce ne așteaptă e un viitor luminos și roz. Dar nu e chiar așa.
Merită banii oferta Netflix de filme?
Avem un total de 537 de filme.
Am reușit să extrag doar de pe IMDB notele întregului catalog de filme și-am făcut graficul ăsta (urmează linkul pentru versiunea interactivă: mergând cu mouse-ul pe fiecare punct afli titlul, anul, cateoria și nota IMDB). Pe orizontală sunt anii lansării (1910-2015), pe verticală nota IMDB (3-10).
ÎNTREGUL CATALOG NETFLIX (Filme): Vezi aici versiunea interactivă a graficului.
După cum putem vedea, foarte puține sunt produse înainte de ’90 dar absolut toate din acea grupă sunt filme apreciate de critici. La capătul opus stă cantitatea majoritară a catalogului. Din 2010-2015 avem 275 de filme, adică 51% din toate filmele. Ba și mai mult, numai din ultimii 2 ani avem 135 de filme (25% din total)
Pe decenii, situația arată cam așa.
Ceea ce la prima privire arată bine, nu? Publicul vrea în general să vadă cele mai recente filme apărute. Sigur, dar nu sunt multe care chiar merită pe Netflix.
2014-2015
Din ultimii 2 ani am numărat doar câteva filme importante existente aici: Best of Enemies, The Wolfpack, Stephen Fry Live: More Fool Me, 1971, Cowspiracy, Democrats, Internet’s Own Boy, A Very Murray Christmas, Back in Time. Și poate încă o mână din cele de care n-am auzit. Sigur, poate sunt subiectiv.
Totuși nu există niciun film mare lansat în ultimii doi ani care să apară. În schimb aici se situează majoritatea filmelor produse de Netflix. 24 din 27 mai exact.
2010-2013
Aici stăm un pic mai bine cu comercialul.
Există Gravity, How to Train Your Dragon, Inception, Shutter Island, The Hangover(2 și 3), World War Z, Argo, Madagascar, Flight, The Dark Knight Rises, Super 8, In Time, Jackass 3, Megamind, True Grit, un Mission Impossible, un Sherlock Holmes, Transformers și lista poate continua.
Rating și disponibilitate
Cantitatea în sine nu ne ajută să stabilim totuși calitatea filmelor și nici să vedem proporția celor care chiar merită văzute. Avem într-adevăr ceva filme mari, dar avem și multe pocnitori, gen Vampires Suck(3,5) sau Aliens on the Moon(3,4). Și cu cât venim mai spre prezent, vedem cum se adună mai multe filme mediocre.
Aici însă rating-ul IMDB începe să nu ne mai ajute foarte mult. Selecția 2010-2015, de exemplu, prezintă multe filme obscure pe care nu le-a votat mai nimeni și care, conform IMDB, par comparabile cu The Godfather. Prin urmare avem nevoie de statistici mai obiective.
Top filme la Box-Office
Box Office Mojo are o listă nesfârșită a celor mai de succes filme la Box-Office din toată lumea și toate timpurile. Am luat primele 300 de filme să văd ce procent are Netflix-ul din ele.
Dacă e să interpretăm Netflix ca o platformă care își caută clienți din rândul oamenilor care se uită la filme populare, 23% e foarte puțin. Și-o să spuneți că nu e corect să le iau pe toate grămadă fiindcă cele mai recente e normal să nu fie încă aici. Aveți dreptate. Mai jos am împărțit aceeași listă pe decenii și-am analizat procentul pe care Netflix îl acoperă în fiecare categorie (ex: în lista Top 300 Box-Office apar 123 de filme produse între 2010-2015, din care Netflix-ul are 20 - deci o acoperire de 16% pentru deceniul respectiv).
Procentul e dublu pentru filmele din decada 2000-2009. Dar oare 33% e suficient? E trist totuși când nu găsești filme (tot din lista de Box-Office) precum: The Gladiator, orice Harry Potter, orice Pirates of the Carribean, Cast Away, Mosters Inc, Minority Report, Cars, trilogia Bourne, Wall-E, Slumdog Millionaire, Up și nici măcar… Avatar!
Iar per ansamblu, mai lipsesc și astea: Titanic(!!!), orice Star Wars, ET, Home Alone, orice Terminator, Basic Instinct, orice Jurassic Park, orice Die Hard, Armageddon, The Sixth Sense, orice Toy Story, orice Twilight, orice X-Men, orice Men in Black, Life of Pi… și asta fără să menționez nimic din universul Marvel sau cele mai nou apărute, gen LEGO Movie sau Lucy.
Top filme votate de critici
Evident, topul box-office e doar o unitate de măsură. Poate Netflix e orientat mai degrabă spre cei care apreciază un film deștept.
Am luat Top 250 IMDB împreună cu topul 100 Rotten Tomatoes și primele 250 de filme de pe Metacritic, pentru o plajă cât mai diversă de comparație.
Dar situația pare la fel de dezastruoasă peste tot. Din toate topurile, Netflix acoperă cel mai mult din selecția RT, adică 14%, din IMDB 10,8% iar din Metacritic doar 8,4%.
Lipsesc cu desăvârșire filme precum: Shawshank Redemption, Schindler’s List, One Flew Over The Cuckoo’s Nest, The Silence of the Lambs, Citizen Kane, The Usual Suspects, Boyhood, Ratatouille, The Pianist, Alien (toate 4), Rear Window, Lawrence of Arabia, Oldboy, Vertigo, Taxi Driver, Reservoir Dogs, Full Metal Jacket și multe, multe altele.
Filmele cele mai populare, cele mai apreciate și cele mai celebre lipsesc în proporție de până la 91% de pe Netflix România.
Filme produse de Netflix
Așa cum ar face orice distribuitor, Netflix încearcă să producă și conținut propriu. Din întregul catalog, la noi există 27 de filme produse de ei, care se împart în 13 documentare și 14 filme de ficțiune. Documentarele sunt foarte bine văzute de critici (printre ele: Mission Blue, The Short Game, Hot Girls Wanted, Winter on Fire), în timp ce la capitolul ficțiune Netflix a produs mai degrabă show-uri de o oră de stand-up și două filme de ficțiune (unul bun și unul prost). Pe scurt cam asta e distribuția.
Ce e interesant e că nici măcar toate filmele produse chiar de către Netflix nu sunt disponibile la noi. Găsim doar 12 stand-up-uri din cele 23 produse. Și 12 documentare din 17.
Iar dacă toate astea vi se par triste, atunci vă veți deprima complet la seriale.
Merită banii oferta Netflix de seriale?
Avem un total de 172 de seriale, ceea ce oricine ar spune că e mai mult decât suficient. Din păcate aici e și mai evidentă breșa. La fel ca în graficul cu filme, anii sunt pe orizontală iar rating-uri IMDB pe verticală (și Netflix, unde nu exista notă pe IMDB):
ÎNTREGUL CATALOG NETFLIX (Seriale): Vezi aici versiunea interactivă a graficului.
După cum putem vedea, oferta nu e chiar atât de generoasă. Pentru obiectivitate, am comparat cu două liste: Top 250 IMDB TV și primele 250 de filme din topul TV.com.
Avem deci 21/250 (IMDB) - 8,4% și 18/250 (TV.com) - 7,2%.
Din cele 21 de pe IMDB, 7 sunt seriale deja terminate (Breaking Bad, Dexter, IT Crowd etc.) iar 6 sunt produse chiar de către Netflix (Making a Murderer, Jessica Jones, Master of None etc.), rămânând doar 8 seriale care încă sunt produse: Better Call Saul, Archer, Black Mirror, Peaky Blinders, Suits, Mythbusters, Broadchurch, Utopia).
Concluziile le puteți trage și singuri.
Netflix nu oferă mai nimic din serialele noi și populare dar mai mult, nu oferă nici măcar show-uri mai vechi pe care mulți le-ar revedea cu plăcere. Aici mă refer la seriale precum The Wire, Seinfeld, The Sopranos, Rome, House MD, Futurama, The Office, Firefly, Friends, orice Star Trek, Stargate sau Battlestar Galactica, etc.
Practic, nu oferă nimic produs de HBO și mai nimic care încă rulează în State, chiar dacă unele show-uri au multe sezoane și s-ar putea oferi lejer din urmă. The Simpsons are 27 de sezoane, ce naiba
Serialele cele mai populare, cele mai apreciate și cele mai celebre lipsesc în proporție de până la 93% de pe Netflix România.
Seriale produse de Netflix
Netflix în ultimul timp a început să producă multe seriale proprii și pare că asta îi este strategia de viitor. Avem 9 drame, 5 comedii, o animație, 3 serii documentare, 4 seriale pentru copii și 2 continuări. Sigur, unele au rating-uri foarte bune, însă și aici observăm din nou o problemă cu oferta. Nu avem tot ce e produs de ei.
Nu avem House of Cards, cel mai celebru și mai apreciat serial Netflix. Nu avem mai mult de jumătate din serialele pentru copii. Și avem doar 29% din continuări (seriale cumpărate și produse în continuare de Netflix); printre ele: Arrested Development și Star Wars: The Clone Wars.
Netflix vs piraterie
De ce e totuși așa proastă oferta? De ce lipsesc atât de multe titluri mari din catalogul Netflix? Ce legătura au toate astea cu pirateria?
Din păcate, totul se reduce la drepturi de autor. Despre asta însă se vorbește în termeni atât de criptici încât foarte puțini sunt în stare să înțeleagă toată povestea. Deci hai să facem niște lumină.
Studiourile refuză să ofere filmele online
Studiourile de filme și-au creat anumite ferestre din care refuză cu încăpățânare să iasă. Întâi lansează filmele exclusiv în cinema, după o perioadă de câteva luni pe BluRay/DVD, ca abia mai târziu să accepte să fie oferite ca streaming/download undeva online. De asta n-o să vedem prea curând ultimul film al lui Ridley Scott lansat în același timp și la cinema, și online, chiar dacă toată lumea ar avea de câștigat de pe urma asta.
Cum arată ferestrele de lansare, conform Project DISCO.
În cazul serialelor, posturile de televiziune refuză cu desăvârșire să licențieze serialele către alte posturi/distributori. Alte cazuri sunt similare cu situația House of Cards: Netflix nu are propriul serial(!) în catalog fiindcă Pro-TV-ul a semnat contract de exclusivitate cu Netflix pentru distribuția House of Cards în România.
Ambele cazuri (filme + seriale) există fiindcă studiourile se tem că vor pierde clienți. Le e atât de frică încât în ultimul timp chiar au mai eliminat din filmele de pe Netflix. Și astfel avem cazul absurd în care 0% (da, chiar zero - aici studiul) din filmele cele mai recente, cele mai populare și cele mai descărcate de pe torrenți există pe platformele de streaming.
În plus, spre deosebire de State, Netflix e forțat să licențieze și să negocieze absolut fiecare film în fiecare țară din UE, fiindcă drepturile de autor diferă în fiecare țară. Astfel, costurile de licențiere cresc uriaș, avocații ăia fiind foarte scumpi.
Și astfel, pirateria crește.
Pirateria e un efect al lipsei de oferte
Nu este niciun fel de noutate că majoritatea filmelor nu există pe Netflix. Chiar dacă oferta Netflix din vest e ceva mai bună decât ce-avem noi, 84% din cele mai populare filme nu există nici acolo, iar în Marea Britanie ai nevoie de 27 de servicii s-ajungi să ai acces la toate filmele cele mai populare.
Legătura cu pirateria? Absolut de fiecare dacă când oferta online s-a mărit, pirateria a scăzut semnificativ.
- chiar asta s-a întâmplat când Netflix a fost lansat în Australia;
- pirateria a scăzut când Netflix a intrat în Suedia;
- s-a întâmplat și când Spotify a intrat în UE;
- același scenariu pentru atunci când NBC și Hulu au oferit conținut legal;
- există multe alte studii în sensul ăsta.
Scăderea pirateriei în Norvegia se datorează existenței alternativelor legale, conform Ipsos.
Cu toate astea, știu că pirateria e un subiect sensibil. Dar cred că putem face un efort să lăsăm moralitatea pentru o altă discuție. Ca să înțelegeți de ce, am să dau două exemple.
Neil Gaiman și-a văzut cărțile piratate vânzându-se mai bine decât cele nepiratate, și în loc să se opună, și-a oferit o nouă carte gratis pe site-ul lui iar vânzările i-au crescut cu 300%. Monty Python a urcat în 2009 peste 200 de video-uri cu sketch-uri și interviuri pe Youtube și, chiar dacă publicul le putea vedea pe gratis, vânzările la DVD-urile Monty Python au crescut cu 23000%.
Existența pirateriei sau a conținutului gratis nu înseamnă automat o scădere a câștigului. Oamenii piratează din multe motive și, de cele mai multe ori, mai multă expunere înseamnă vânzări mai mari.
Problema este însă că…
Distribuitorii dau vina pe pirați în loc să ofere soluții
Nu, pirateria nu are un impact atât de mare asupra industriilor. Statisticile întreprinse de industrie s-au dovedit a fi false și denaturate în favoarea lor de multe, multe, multe ori. Din păcate, doar pe astea le auzim în media. Doar marile companii au suficienți bani să facă lobby și să influențeze legiuitorii să adopte legi și mai dure în favoarea lor.
Un mare mit este că artiștii sunt cei care pierd bani din cauza pirateriei sau, pus în altă formă, dacă studio-ul face mai mulți bani, toată lumea are de câștigat. Ei bine, pierderile nu afectează regizorii, actorii sau sunetiștii, ei fiind în general plătiți cu o sumă fixă de către studiouri, care refuză să ofere oricui un procent din câștiguri. Mai mult, speranța că banii de la boss-ul cel mare se scurg cumva și la cei mici (“trickle down economics”) e falsă. A dovedit-o și Fondul Monetar Internațional:
“Dacă venitul topului de 20% (cei bogați) crește, PIB chiar scade pe termen mediu, sugerând că beneficiile nu “picură” de sus în jos.” - FMI, Iunie 2015.
Din fericire, în ultimii ani au apărut din ce în ce mai multe studii independente și verificabile care arată efectele concrete ale pirateriei:
Pirații (albastru) vs non-pirații (portocaliu) în vânzările digitale, conform IViR/CentERdata.
- pierderile din cauza pirateriei sunt supraestimate;
- pirateria nu are deloc impact asupra filmelor de la Box-Office;
- scăderea pirateriei nu afectează pozitiv vânzările (1 și 2);
- blocarea site-urilor de torrenți nu prezintă vreun impact asupra vânzărilor;
- alternativele legale, și nu frica de repercusiunile legii, sunt singurele soluții dovedite care scad rata pirateriei (alte studii aici și aici);
- pirații sunt de fapt cei mai buni clienți pe care industria îi are, fiind cei care cumpără cel mai des și cel mai mult conținut autorizat (studii din 2011, 2012, 2012 (bis), 2014, 2015)
Practic, industria incriminează chiar pe cei de la care primește cei mai mulți bani.
Oferta rămâne la fel de proastă
Anul 2015 a fost cel mai bun an din toate timpurile pentru industria de film, care a înregistrat încasări de peste 11 miliarde de dolari (cu 9% mai mult ca în 2014).
Cu toate astea, industria aruncă enorm de mulți bani pe “războiul împotriva pirateriei” și ignoră constant orice fel de studiu care arată că e posibil ca modelul lor de business să fie departe de ce și-ar dori propriii lor clienți. Și astfel ajungem la situația de față, în care Netflix încearcă cu disperare să licențieze filme iar industria spune constant nu.
E foarte ciudat să folosești atâția bani ca să-ți pui afișele filmului tău peste tot prin oraș dar să nu te gândești nicio secundă la cum îi poți oferi clientului tău, propriului tău target, filmul în condițiile, la prețul și calitatea pe care și-o dorește.
Avem portocale și mere Star Wars, dar numai o mână de cinematografe în care să-l vezi.
Pirateria nu omoară Netflix-ul. Industria îl omoară. Și probabil în câțiva ani Netflix va avea suficient capital încât să renunțe de tot la a se chinui să negocieze la sânge licențe cu industria înverșunată și se va orienta complet spre producția proprie de filme și seriale. Deci înapoi în epoca de piatră?
Netflix în România
Pentru Netflix pirateria chiar e un subiect interesant. Înțelege că pirateria a pregătit internetul pentru servicii ca ale lor, vede Popocorn Time ca pe un competitor serios, face studii constante despre piraterie și cumpără show-uri în funcție de popularitatea de pe torrenți și chiar își stabilește prețurile în funcție de rata locală a pirateriei.
Sigur, nu avem Hulu, Amazon Prime și alte servicii de care beneficiază cei din vest. Dar probabil nu voi fi singurul care va lua în serios soluția Netflix din simplul motiv că e atât de accesibilă și ușor de folosit. Practic, asta aduce tot timpul oamenii să cumpere lucruri legale: conveniența, ușurința de folosire și faptul că nu mai trebuie să înveți nimic în plus ca să ai acces. Toate astea, evident, dacă îți permiți.
Sărăcia schimbă complet situația
Cel mai mare studiu întreprins vreodată pe subiectul pirateriei arată că problema fundamentală în țările de lumea a doua și a treia este inadaptabilitatea industriei la piețele locale. Oamenii sunt extrem de dispuși de-a da bani pe entertainment, dar asta atât timp cât prețul corespunde puterii de cumpărare ale țării respective. Acei 15 dolari din State ar înseamna aproape 75$ pentru un american dacă ar trăi în Rusia, 85$ în Brazilia și 641$ în India (vezi grafic).
Costul unui DVD dacă ținem cont de puterea de cumpărare (CPP). Pe coloane: preț legal, preț CPP, preț pirat, preț pirat CPP - conform SSRC.
Înainte de-a arunca cuvinte dure asupra piraților români, întrebați-vă pentru un moment câți își permit un film? Netflix costă între 36-54RON/lună, un film pe DVD este 30RON, un Blu-Ray 90RON, iar 3-4 bilete pentru o seară cu familia la cinema costă 54-72RON.
Ca să vă faceți un refresh, iată niște date:
- 40% din populația României e expusă riscului de sărăcie;
- salariul mediu este undeva la 1900RON;
- cu toate astea românul își alocă 4,5% din cheltuieli pe cultură și recreere (media UE e tot pe acolo).
Cât își permite un român?
Dintr-un calcul aproximativ pentru un salariu mediu reies 85,5 RON cheltuieli pe cultură/recreere de persoană, care includ tot, de la filme, la teatru, circ, orchestră simfonică, operă și operetă, concerte etc.
Ținând cont că doar un abonament lunar la internet și TV este undeva la ~60RON, unde vă imaginați că încape abonamentul Netflix? Dar plățile pe procentul mare de filme/seriale care nu există în catalog?
Unde mai pui că în toată România există doar 264 de ecrane de cinema (un ecran la 75.000 de locuitori) iar majoritatea orașelor (ca să nu vorbesc de sate) nu au niciun cinema. De curiozitate, aruncați un ochi pe pagina asta a site-ului Cinemagia și minunați-vă căutând la întâmplare un oraș.
Pirateria nu apare așa din senin doar fiindcă niște oameni sunt așa meschini și nu vor nici în ruptul capului să plătească pentru lucruri. Pirateria apare mai degrabă ca alternativă pentru cei care nu-și permit și nu au acces. Și până nu vedem o scădere semnificativă a sărăciei și o creștere considerabilă a ofertelor, atât în calitate cât și în acoperire, nu vă țineți respirația așteptând vreo schimbare mare.
Netflix-ul va fi folosit în rândul celor cu salarii medii spre înalte, în timp ce marea majoritate a românilor va continua să-și descarce filme de pe Filelist sau, și mai probabil, să se uite la ele online, gratis, pe multitudinea de site-uri existente deja în română.
———————————————————————-
Fotografii folosite:
- Theatre Seats de Ajale // CC-0
- FBI Anti-Piracy Warning de bizmac // CC-BY
- Wal-Mart Flashlight Aisle de Joe Loong // CC-BY-SA
- Pirated edition de Graffiti in Bucharest.